nicio urmă...
sub nămeți,
respirația greoaie
a caselor-
încercare
înainte de naștere.


din când în când
se aud loviturile
toporului;
în depărtare,
numai vântul răsucește copacii.


apa-i deja înghețată-n
căldare,
drumul nu se mai vede-
lumea lunară-i spartă
de lătratul unui câine.


*

un cotcodăcit îndrăzneț
atinge copacii și stelele
strigoii au fugit
iar oamenii
s-au aciuat cu bordeie cu tot
sub aripa unui țanțos cocoș coliliu.

cârduri de ciori
se pitesc la pământ
crengile trosnesc
gheața se-nmoaie
din pântecele întunericului vine pe lume
aurora


*


întorcând pe dos
pătratul lui malevici,
o dimineață senină de decembrie
revarsă darurile.
grăbită prin zăpadă moașa...
iar la fereastră,
a înflorit și anul acesta
crăciunița.