Tu mă cauți acolo unde nu sunt,
mă găsești unde nici nu te aștepți
și totul devine o întâmplare,
suntem expuși nebănuitelor surprize.

Lumea este un conglomerat de relații
cu miros de păcat ascuns,
tu spui că trebuie să fie o fantă
prin care pătrunde lumina pură
și aerul cu aromă de carne vie
în care se închide dragostea lichidă.

Din acest rotisor nu se poate scăpa
cu îmbrătișări de cuvinte în poezie
într-o noapte ruptă din temnițele cerului
unde fiecare ne prefacem în altceva.

Singurul punct în care viețile noastre încap
nu este pus unde trebuie
ochii încep să ningă cu fluturi de gheață
ce nu știu să zboare.

Mâinile vor descoperi ce-i moartea,
vor strâge lumânarea în palme,
vor simți uitarea cum urcă prin sânge
pulbere, trupu’-n firida pământului.