Strivește stratul de flori
Între coapsă și târn e doar o viață
Se prelinge vara pe lângă corp
Și iarba iederă pe trup de timp
S-a uscat, țărână
Mătură Mirceo,
Mătură privirea aceea năucă ce poartă și acum autograful tău
buzele cu aromă de tăceri, amare, stivite
gustul de femeie îndrăgostită ieșită din tipare,
țipătul de război și apa nestătută din căușul palmelor
mătură atingerile și tresăririle
fiorul care-ți străbate și acum fiordurile

Bărbatul meu ți-a împrumutat gesturile
Nu știu dacă sunt aevea sau îmi joacă feste imaginația
Te-am simțit în mine, radiai
M-ai văzut ieri când mi-am tras cămeșa peste tinerețea ruptă?
Îmi plângeau sânii a seri parfumate iar buza ta… atârna mută

În cartierul de vest cânta o chinezoaică

Mătură gând și speranță,
Căruța cu vise pe care le-ai terfelit la porțile orașului
Și steaua aceea căzută în dizgrație, rătăcită printre chiștoace de Carpați
Nu le mai ascunde după canapeaua unde nu te-ai împreunat niciodată cu soarta
Ridică naibii odată hubloul poate… poate
Nu simți cum circulă slută durerea prin șalele tale? de la măturat, Mirceo, de la măturat!


Sigilat într-o banalitate ce latră și azi a pustiu
Vei rămâne toată viața un măturător de vise!