mă lichefiez în lacrima părăsitoare de ochi
povara ei o poartă obrajii
pe pajiștea gândului aleargă caii trupului
în cioplitul chip
în clepsidră există destul nisip
cât să ajungă pentru un dumnezeu

în risip
de liră și cuvinte
dorm într-ale mele oseminte
cum ai excava visul
pătrund în mierea trupului tău prin sărut,
în ochii tăi o nouă apă mi s-a părut
când percuția gândului meu spre tine
e să mi te șterg de pe retine

îți scriu dintr-a literei covată
cu unghia nevinovată