tivul anotimpurilor
se vede la o margine a zilei
la cealaltă un alt anotimp
eu stau și văd cum zboară
cuvintele ca de pe un pat germinativ
care așteaptă să curgă
conversații pierdute
în primăvara trecută
pământul înțepat cu plugurile
a lăsat genunchi bulgăroși
la suprafață
iarba se pregătește să asculte
cântecul primăverii ca
să iasă rotocoale pe la
marginea gardurilor
și cu cât gândul înverzește mai mult
tinerii ies cu pasul ușor din
case la un colț de vorbă
pe care până acum le-au copt
pe buzele familiei
își scot mâna din buzunar
și o duc la tâmplă
apoi la inimă
amintindu-și că pleoapele
clipesc mai des primăvara
poate din întâmplare
o fi din cauza vântului
și primăvara se apropie
eu pregătind în taină
un mărțișor