Cu tine frământările
Le-am aruncat
Îndată ce-am ieșit din ceață
Și tu tânjeai
Dup-o iubire
În ultimul pătrar de viață.
Te lași iubită
În fiecare zi,
De noapte, ce să zic,
Îți vine chiar mănușă,
Dar scumpul de inel*
La pat te țintui,
Dându-ți puterea
Ce-o are o păpușă.
Dacă vrei,
Ne înscriem la ,,bătrâni"
Cu cheia ruginită-n ușă,
Dar recunoaște
Că-n noi s-a strecurat, tempestă,
Trăirea-n permanent
Precum o tușă
În muzica celestă .

*-inelul coloanei vertebrale