Sunt o zi cu ploaie măruntă și deasă,
gândurile se scutură, le simt rostogolite pe piele,
a prins vremea mucegai.

Cu tine se-ntâmplă altceva.

Ești bucuroasă să-ți refaci somnul pierdut,
plăcerea te mângâie cu-n răpăit ritmic.

Amândoi știm cât de uzi am venit.

Nimic nu-i mai presus decât inimile noastre
ce-nvață din umbră să se iubească.

Niciun început nu calcă pe flori,
numai crezul care ne pune să alegem
drumul care trece printre primejdii.

Și ce bine ar fi ca trupul tău cu miresme
să caute în sine puterea izbânzii.