Dacă te-ai pricopsit
Cu-o taină
Ce nu mai poate fi
Rostită,
Sigur,
Pe tine-ai pus o haină
Ca pentru o ființă
Pedepsită!
Tu, zilnic,
Fi-vei condamnat
Din astă cauză
Să te ascunzi
Și de ce-i drept,
Adevărat,
Trăind o stare
De bolânzi.
Femeia ta,
De-o pune soarta
Să te întrebe
Ce-i cu tine,
Va regreta.
Tu, murmurând,
Căta-vei poarta
Să o salvezi
Cum se cuvine
De un rău
Flămând.