în cerul gurii, cel de călimară,
Cuvântul verbul meu împărățește
hârtia bea cerneală pe hoțește
cafeaua-n mine scrie-o stea amară

tu vii și-n perne Mărul ne pețește
într-un sublim duel de primăvară
nevoia mea de tine, cea avară,
la despărțire jalnic o pățește

paiangul țese timpul prin cotloane,
tăcere-n ale poeziei căi
și duce o sfințire în icoane

o viață prinsă-n ale plângeri văi
ca mărțișor la piepturi de cucoane
și trec în goană anii nătărăi