era un oraș în care tocurile înalte pocneau rar
pe asfaltul cel de toate zilele
dar când se întâmpla pământul tremura din încheieturi
precum mesele din vagonul restaurant
se învârteau mai iute moriștile de jucărie din parcul copiilor

îndrăgostiții cu tălpi subțiri pășeau pe marginea bordurilor
învățau mersul orbește ochi în ochi
ca într-un facebook citadin
oamenii își schimbau între ei fotografiile de nuntă sau botez
uite eu îți dau morții mei trecutul meu de la adam și eva
tu mi-i dai pe ai tăi
stăm de vorbă discutăm despre discuții cuvântăm despre cuvinte
câte unul încerca să spună ceva de capul lui după care se înstrăina
uita până și de cel carele ești în ceruri
intra la apă agățat de firele electrice
ca o șosetă desperecheată

era la începutul mileniului trei
când mulți încă credeau în biblia lui robinson crusoe
țâșnea iarbă încă grasă în pășune și asta era de mirare