Bărbatu-i vrednic
Chiar de plâns
Când face caz
De bărbăție,
Femeia,
În arealul ei restrâns,
Își folosește farmecu-n extaz
Cu sfinție.
Și veselă pășește
La altar
Fără să-și pună
Vreo întrebare,
Ea simte
C-a primit de Sus
Și har,
Și-o bucurie mare,
De nespus.
Nimeni nu-și plecă
Ochii
Cum face ea,
Femeia,
Când,
Dezbrăcându-se
De rochii,
Primește darul
Închinându-se.