Un cal încordat se pierde prin foșnetul orașului
ascuns într-o baltă fără umbrelă pe geamurile cu puf îți deseneză cele o mie de chipuri
îți scrie cele o mie și una de povești
îți pregătește migrarea norilor din sufletul tău.

Te știe
ca fiind o pasăre ce-și trăiește tinerețea lângă apa cea tăcută
lăsând amurgul să-ți mângâi degetele în fiecare dimineață

Te știe
ca fiind o pasăre ce-și începe amorul pe coaja bătrânului copac
jucându-se cu dorința ochilor din mintea celor din jur.

Vrea să-și încerce norocul ridicând așezări de crini deasupra pământului
pentru a vă întâlni pe o gură de portocală
dar îi este frică
sufletul său s-a logodit cu teama.