străzi oameni orașe apusuri
se succed în viteză
privești hotărât înainte
cu mâinile încleștate pe volan
lumina se întinde peste negrul asfaltului
peste serile încărcate cu certuri grele
fuga este un drum înapoi

străzi oameni orașe apusuri
încremenite în palmă
privesc harta inimii
câmpul de maci în care am dormit într-o vară
închid ochii se face liniște
și-mi pare că treci atât de aproape
încât sângele tot se strânge în golul din piept
semaforul rămâne un soare roșu pe retină