Toate stelele o să capete abajururi de noapte
ca niște umbrele verzi, de ploaie,
în zilele verii cu arșiță
purtate de paparude înfășurate de plante.

Vor fi botezate cu apă limpede
invocând ploile curate și roditoare,
noi vom privi dacă apar norii aceia îndepărtați
până peste holdele noastre.
Nimic nu ne anulează speranța,
norii încep să vină peste noapte, fantome albe,
dimineața-n palme se strâng picurii mari în căuș.

Părinții cu ochii luminoși
întorși dinspre cer
văd semnul darului divin
răcoros până-n cântecul privighetorii
de miros cu glas femeiesc.

Nici nu mai știu pe cine iubesc
cu sufletul sărutat de miresme
în sânul unei flori coapte.