alba stâncă urmărește privirea
solară de la începuturile ei
și ne asediază cu pletele văii
cu umbra în care stăm
imediată urcare din somnul văii
pe urmă adâncimi și unghiuri
noțiuni și imagini o iau razna doar
formează cuvinte scâlciate și
niște berze într-un picior îmbracă
orizontul și ne spun că
din paradis ca acesta
suntem alungați dacă am
lua conuri de pe ram
cu umbra în care stăm
imediată strigare din somnul văii
cu telefericul prin aer
dar naturii i-a pierit splendoarea
pasului în piatră