cerul, senin ca o lebădă moartă, trage norul asupra-i
nu ne mai birui, cerule, cu nori grei la poartă
mai bine te asemeni cu o lebădă moartă
în trista primăvară -vai!-

ești senin ca o lebădă moartă și n-ai
nici gură și nici nai
să rotunjești cuvintele pe unde s-au născut în colțuri

cu Dumnezeu mergând de mână
cerul se amână