Nu știu de ce femeile se ascund în gânduri
ori în lucrurile bine făcute,
fustele lor așteaptă vântul prielnic
au în oase măduvă subțire de pasăre,
ce naște îndăzneala nebună cu aripi
rupe obișnuințe și se ridică
peste tot ce n-au fost și n-au știut că există,

dacă ceva se întâmplă vor păși mai departe...

Poartă răbdarea ca pe-o armură veche,
știu să-și mânuiască arma,
ies la luptă când viața o impune
nu pot fi cucerite fără dorințe îndrăznețe.

Ce mai rămâne pe marginea îndoielii
se pierde în zvonul dulce de dragoste
ca într-o alegorie.