Vremea e o ștrengăriță!

Cum se zbenguia-n rochiță,

Prin livezi, c-un șovăit,

Mugurașii au plesnit,

Inundând pomii cu floare,

Albe, de zici că-i ninsoare!

.

O armată de albine,

Năvălind dinspre stupine,

Au trebăluit prin flori.

Un gândac în trei culori,

Stă pe zgură. Amețise

De mireasma ce-o simțise.

.

Cu o manieră fină,

Dator să ne dea lumină,

Și căldură, și răsfăț,

Soarele c-un magic băț,

Atinse cu dărnicie,

Un petec cu păpădie.

.

Galbenă-i câmpia. Artă!

Liliacul de la poartă,

S-a trezit și s-a uitat,

Și de drag s-a colorat,

Iar un vânt, hoț de parfum,

I l-a răspândit pe drum.

.

Vremea e o ștrengăriță,

Zburdă sprintenă-n rochiță!