excavând istoria personală,
pe autostrada fricii
găsesc gândurile de bine ale bunicii
alături de o oglindă neastupată
când mă privesc în ea
mierea gândului bun îmi arată

m-ai lăsat, bunico,
acestei lumi nerecunoscătoare de mine
când voi veni la tine
așteaptă-mă cu masa îngerească pusă
dumneata,
din lumea pământă apusă