râul se vărsa printre coaste cu inima prinsă se cuprindea între pleoapele tale fără să fie semn de adio
căderea în fluturare cu apa lenevind în părul tău ridicându-se spre pălmile sufletului meu dar prinse între ramurile tale cadoul meu de sempervirescență, floare atinsă de privirea dragă
pe străzi unde venisem des ca să înflorească timpul tău ca diafană tu ești lângă cei ce dau mir și nume și mă întreb dacă sunt demn de sărutul tău
am intrat în apă lângă tine iar păsările zburau cu ochi mirat cu forma întreagă pe care mi-ai lăsato s-o cuprind cu inelul brațului meu alături de umărul tău peste vis doar norul lăsând prin subțirimea lui rază din ce e către ce-a fost și o să fie era real cu scopuri la vedere
împodobeam mâna ta suavă cu un nou sărut cu răsunet ca să compui în glasul meu o partitură a cuvintelor țesute în lingușiri
care înaintau din inscripții demne de crezare pereților pe care i-aș fi vrut mângâiați de valul fix cu lucire de stea ca o perlă fixă fără amăgiri