pui erai și julit de copită de cal
dar tot te căzneai să trăiești pe mijloc de șleahu
cu acele vraiște sub lovituri de osii
i-am spus lui tata că te vreau dus acasă la noi
eram puiu lui și mi-a făcut hatârul
cu mâna-i vânjoasă te-a smuls
te-am plantat la colț de gard înspre drum
creșteam amândoi

la cele școli am plecat la oraș
ți-au mutat locul să nu faci umbră viei
ai tânjit și tu primul an dar ți-ai revenit
ne-am despărțit iar când repartizat am fost
la marginea țării și iar te-au mutat
să nu atingi peste ani firele de lumină

m-am însurat credeai că ți-am zis adio
dar sperai și creșteai chiar aplecat de furtună
venind mai aproape ades ne-am văzut
nu-i așa că ai fost bucuros când ți-am
agățat în crengi cuib pentru grauri

erai al meu dar nu te-am iubit pinule strâmb
te-aș fi vrut zadă sau brad argintiu
ba chiar parfumat chiparos iartă-mă iartă-mă
poate și tu pe bancă-n răcoarea-ți de vară
ai fi vrut să stea un poet un filozof
un mă rog cineva deosebit dar mereu l-ai primit
cu drag pe cel care eram simplu om trecător
ca și tine sub soare

suntem încă verzi pinule drag
ce bine îmi pare...