Peste acoperișurile grele din Praga
n-am fost niciodată.
Dar am dat peste-o poză prăfuită
undeva cândva,
era septembrie sau o secvență aurie-aurită
dintr-un august
descompus,
așa părea în poza prăfuită.
Două femei vorbeau cu umbre și fantome părăsite,
li se vedeau doar gleznele, ridurile
și cum râdeau
printr-un septembrie când libertățile
augustaugust -ce panaramă de expresie-

sub o umbrelă rătăcită
sprâncene arcuite, rujurile maronii
se întâmplau
și urme de dezastre fericite
peste acoperișurile grele din Praga
undeva, cândva, acolo unde eu
n-am fost vreodată.