Pe vremuri mă bine dispunea simpla mea prezență
Nu aveam nevoie de bani pentru a-mi măsura fericirea
Zâmbeam strâmb doar când nu înțelegeam
Și iubeam ochi
nu priviri
Pe vremuri mă-mbătam și nu negam că aș fi beat

Eram printre ai mei și nu aveam timp să-mi fie dor de ei

Acum
înot în zeama acestui butoi de melancolie
și mă-ntreb desuet
de ce.