Lilișor cu păr de aur,
Și fundița, păpădie,
Cerceta pestrițul graur,
Ce veni ca o urgie,
Și se instală pe-un ram,
În cireșul de la geam.
.
Pomul, floarea își topise,
Doamne, câtă bogăție!
Graurul se învârtise,
Și ar vrea vară să fie,
Să guste dulceața lor,
Dulceața cireșelor!
.
Într-o robă negricioasă,
Doamna Cioară, precaută,
Pe o creangă lunecoasă;
Croncănește încrezută:
-Vrei ospățul gratuit?
Planul tău nu s-a brodit!
.
În curtea bătătorită,
Zvântată cu sârg de soare,
O găină însurită,
Și molcoamă în mișcare,
Albitra pe doi cocoși,
Ce se răfuiau zeloși.
.
Pe-o grămadă nisipoasă,
Impozant, privea curcanul.
Iar o muscă băgăcioasă,
Găzduind-o sus, burlanul,
Instigă de-a răgușit,
Până s-a rostogolit.
.
Întremat dup-o răceală,
Nicușor ieși în curte.
Văzând dulcea vânzoleală,
Strânse ochii făcând cute,
Căci râdea de drag și dor,
-Lilișor, aș vrea să zbor!
.
Și aleargă voinicește,
Se cocoață pe o poartă,
Și însuflețit grăiește:
Natura-i miraj, o artă,
Revărsare de splendoare,
De la sol, până la soare!