a timp miroase cu-ntristare clipa
ce azi de vreme îmi mai face uzul
iar Dumnezeu tăcea în el, ursuzul
nemaifăcând de sfătuiri risipa

e dimineață, grai să-ți ia auzul
și peste tot e în voiaje pripa;
desface-un înger în zadar aripa,
zadarnic nemurirea bea Havuzul

căci omul nu-i mai mult decât un vierme
pe ortul unui popă mișunând
să-l caute de zei sub epiderme

vreunul face cruce când și când
dar ale lui încredințări nu-s ferme
din carnea puroindă-n gând mușcând