Din conținutul luminii
Sorb
Un dor nepotolit
De sete
Și,
Păcălit
De corb,
Când fredonam
Iubirea unei fete,
M-am dăruit
Pân-am rămas sărac.
Fântânile-mi lăuntrice
Parc-au secat,
Nevoia mea avidă
De ,,arac”,
De multe ori,
O-nșel și c-un păcat.
Mă văd bătut
De o rușine adâncă
Când văd atâtea mâini
Spre cer
Încât un adăpost
Mi-aș face-n stâncă
Unde să stau
Pân-o să pier.