în tine se solidifică marea
aveai valuri de piatră în păr
însetam după al fiirii tale multiplu adevăr
întru îmi lichefiez lăuntru
dumnezeul acela nu glumea
- primește iertarea mea -
un înger marionetă mi se agățase de bonetă
în gând pe mine de mă strigând

cum promise,
literele poemului acestuia sunt compromise
le stă morbul divinității în pântece,
e vrere de război nu de cântece
în tranșee
uneori moartea se petrece

zarea-stup cu mine o astup obișnuiai
să te-ncalți în zori și să pleci,
de unde nu-s pantofi acuma ia-i
poate doar cu sărutul meu în talpă
încălțată să treci,
vezi că te treci
pe hârtia mea albă,
au venit albinele stiloului...

mor la rădăcina ecoului