plimbare prin galeriile-nmiresmate
ale nopții

una câte una
stele-n
voaluri argintii
trec enigmatice
printre tenebre

izvoarele
șopotind duios
sfaturi de lecuire a tristeței
anină pe crengiile sălciilor

luna
cântând alene la pian
tâlcuiește:
foșnetul mătăsii
atingerea suavă a mâinii
scânteierea iubirii

disonanțele unei lumi
tulburate
de cutremure
sunt
împletite armonios
într-o vibrație a luminii
a inimii

*
plimbare prin galeriile tainice
ale nopții
norii
elixirul prospețimii ascund în ugere
depărtate triluri
aduc ploaia
fără ca strigătul tunetului să strivească farmecul clipei
ascult legenda caloianului


*

umbre printre tuberoze-
reflux al clipei
albe cărări în tresăririle sufletului
aprind o stea
la trecerea sărbătorilor

*
dojană a neînțelesului dor
făclia-i încă aprinsă-
străinei
ce coboară din autobuz pe-nserat
consemnul e
să nu se-mpotrivească chemării iubirii

*

vânturile întunericului
atrase de focuri
din înaltul copac al nopții
cad aprinse torțe
caii cabrați c-un disperat nechezat
alungă cucuvelele-
în vise
esențe tari de spaime

*
seară la Nohant
un fluture
amețit de poezie
s-a oprit
pe verdele crud al abajurului
privirile calde mângâie degetele
alunecă pe clapele pianului
descătușând sublimul vis

de la prima respirație a notei albastre
sufletul
din nisipurile mișcătoare
ale suferinței
se desprinde