Plictisul ne omoară
De-avem sau nu
Nevoi,
De-i vreme bună
Sau
Se face
Pentru oricine,
Deci
Și pentru noi.
Plictisul e voios,
Vezi bine,
Are un scop,
Tortura,
Puțin Esop
Și-apoi ne plictisim
Oricare fi-va aventura.
Acasă sau pe la alții,
Când mergem
Ca să schimbăm decorul,
Vom auzi
Tăcerea crudă
Cântând
Ca Lae Chiorul.
De plecăm în țări
Stăine
Plictisul vine sigur
Oricâte lucruri
Rare
Ne bagă
În delir,
Și când ne întoarcem,
Sincer
Vă asigur,
Plictisul ne zâmbește
În veșnic
,,Repetir”.
Pe cel ce suferă
Și-i trist
Plictisul nu-l atinge
Niciodatי
Că o trăire rară
De artist
Spre viață
Îl împinge
Neîncetat.