hei, tu
care îmi spui, rîndunica mea,
acest lucru nu liniștește
acest lucru dezrădăcinează
vreau să zbor peste chișinău
peste românia peste păsări

n-am timp să te iubesc
dincolo mă așteaptă un val
de mătasă în care îmi înfășor
rănile, dușmanii și armele

dincolo, unde întotdeauna
cineva strigă că se îneacă
într-un ceai de sunătoare
sau i se oprește respirația
într-o tufă uscată de brusture

hei, tu
care îmi spui, rîndunica mea
și care ai țipat ieri unire
la microfoane, ai cumpărat
un chip de femeie visătoare
și ai prins apa ploii în cratiță

n-am timp să te iubesc
nici să trec strada pînă la ușa
casei tale în care am inventat
ani buni cele mai vesele
biologii și conflicte militare

n-am timp nici de rudele
noastre uitate într-o comună
în care se alungă dracii
cu busuioc verde detonat

hei, tu
care îmi spui rîndunica mea,
care te joci cu simțurile mele
tactile și ești foarte serios
cînd mesteci pelin, chiar și mie
mi-e lene să mângâi întruna

barba ta țepoasă, imaginară,
mi-e lene să trăiesc și iau fauna
și flora în glumă, mi-e lene
să mănânc, uite cum, lenea mea
își caută lingura cu busola

și atunci cînd reușesc s-o apuc
oricum totul se termină, vezi
tu, întîmplarea a făcut să devii
țintă bună de ironii, ori, doar
un cîine nimerit subit sub mașină