stentul din inima mea împarte cu regina-nopții plăcerea de a respira
el știe când nesomnul mă unge cu vise iar luminatorul cerului
rămâne deschis
la oricare pian degetele amorțesc pe claviatura cu suflete de nichel
dar la orga neacordată din sufletul meu hedonist se cântă
partitura nopților

numai atunci când lumea din tine înflorește emoțiile arborescent
miroase a oglinzi paralele a distanțe trasate sub formă de eșichier
a despărțiri de fum între ape în cascade
liniștea lunii se rostogolește pe scările de pământ
cât nisip și cât netimp ți se lipește de umeri?
mi se suturează rana de albastru/marea acea tumultoasă ca o șampanie /
ai ore să numeri respirația ceasului care îmi pulsează infinitul?

iubirile-albatros survolează/zmeie în culori de apă/
timpanul nopții s-a scurs pe pământ
secunde cu picioare de miriapode
calcă orhideea ce-ți înflorește suav în piept
mai avem emoții de logodit/cer și roșu gleznă și diafan?