hai puțin la lumină să-ți sărut îmbătrânirea
să cuprind în mine toate rândurile
în care ai scris bucuros despre tristețe
și-apoi să-ți spun unde erai când te căutai în mine
îți dorești sufletul meu?
știu filosofule
știu că ai uitat să numeri pietrele din spinarea grecului orb
iubirea mea ți-a crescut pe tălpi
se-ntinde spre buze cu frunze ca de salcie
doar Handel îți mai poate povesti
cum spărgeam globuri de sticlă
cum urlam la depărtarea aia dinspre est
și cum mă prefăceam că pictez omuleți inteligenți
nu mai călca pe nisip cu tălpile goale
apa mă duce prea departe...prea