limpezisem cuvintele cu sare grunjoasă
mi le-am trimis în lumină/piper presărat într-o casă/
de cuarț de bazalt de timp disecat
piatra cuvintelor cine a aruncat-o întâiul
macină foamea de sens
lumea aceea pestriță de consoane
care se vând într-un joc burlesc

delirul vocalelor pliurile lor
rotunjimile imperfecte
nu se scriu decât cu umbra de suflet
care aspiră între două nopți
cu trei luni cochete
între șapte zile și doi sori
sau între zece sentimente
cu cinci picioare violet de concrete