oamenii îmbătrânesc în orașul acesta
încălțați în opinci și-n sandale
ei îmbătrânesc când merg la vale
rostoglindu-se în zilele aride
și-n nopțile de viscol și ger.
Îmbătrânim și noi cu ei
În cârciumile în care nu se mai sfârșește beția
În tramvaiele în care tichetele sunt luate la control
În gările îmbâxite de cerșetori și de pasageri
Pe străzile simple pe străzile compuse
Îmbătrânim la braț unul de altul
Sau îmbătrânim asfixiindu-ne în propria flegmă singuratică.
Îmbătrânim în lăzile doldora de gunoi
Prin care pisicile își ling labele
Prin scuipatul pe care-l râgâim solemn
Când ne tragem răsuflarea și gândul
și ne gândim la Ea pe care am pierdut-o într-o zi
ne gândim la Viață
îmbătrânită ca și noi palidă și umilă
tristă și răvășită ca imaginea
care se arată în prima oglindă.