Gândurilor mele le mai dau frîu liber
Să-și ia zborul, să se prindă-n horă
Cu vîrtejurile de lumină,
Să simtă și ele mirosul ploii la rădăcină.

Din văzduh ele tot timpul mă urmăresc,
Le văd în umbră
Cum urmele proaspăt lăsate în nisip
Pe rînd le ciugulesc.

Uneori le ademenesc să mă urmeze pînă la izvor,
Unde pașii mei și a lor nu mai dor,
Unde le mai pot spăla de păcate
Și-odată reîntoarse să le port în haine curate.