mereu am crezut că ochiul este o gaură cu o gaură tremurândă
prin care intră cuvinte gravide
ca să nască culoarea precum o viață îndepărtată precum un sânge pentru lupi
și să-i dai de mâncare ca unei vrăbii în palmă până
când umblă pe picioarele ei
cuvintele ies apoi călare pe o mătură de idee și se agață de copaci de pietre de ceva înalt
și mor sub nume de frunză de apă de cer ori
de moarte
de cele mai multe ori sub numele eroului necunoscut
dumnezeu