,,Cel care sunt'' a plecat peste munți,
strigă călătorul fără nume
și-l plimbă prin oase minerale.

Adaugă zilele în necesara hrană;
bucură ochiul cum caută,
urcă timpul pe coloane de aer,
și-n grote pune semințele învierii.

Vine, le privește de sus;
rupe din roade și le înmulțește,
intră în sufletul oamenilor,
le aduce daruri.

El, ,,care sunt,''
nu-și poate ține sufletul întreg
și-l împarte cu alții.