'n-obraz mi-a aruncat a lui mănușă,
atunci mi-am scos cuvântul greu din teacă,
injurii într-o perioadă seacă
ce-n viețuire de îl strâng cu ușă

pe celălalt năduful îl îneacă
dar vorba grea i se oprește-n gușă,
la DNAu lirei e-n cătușă,
Vifornița de-așteaptă să mai treacă

și spânzurat de limbă-l vrea pădurea
acea de munte, dar el stă la șes
hălăduid cuvintele aiurea

e-acoperit de fumul lui cel dens
că nu mai pot nici chiar câmpii să-ndure-a
lui logică, lipsită-n tot de sens