Nimeni nu m-a iubit mai mult
decât am putut eu să încerc,
am pus pe fața fiecărui gând
imaginea inimii rănită
de iubirea promisă
și nimeni n-a observat.

Cuvintele-mi sângerează și azi
în versuri care mă dezleagă
de propriile eșecuri.

Am rămas în metafora tinereții
devenită mai târziu metonimie.