Aprind o lumânare și cuvântul "iartă"
Căci eu nu am murit, încă trăiesc!
Mi-am prins în timp ultima vie șoaptă
Ș-am pus-o suspinand in: te iubesc !

Eu te ridic din marea-ntârziere
În palma ta sunt clopotul etern.
Voi bate fără grabă și durere,
Tu sa m-auzi de acolo, din infern.

Încet, căci Dumnezeu nu știe încă,
Azi aripile mele-au lacrimat,
Sub crucea mea ascunse sunt, să plângă,
Să nu le-audă țipatu-i sărat.

Plecarea mea, mi-a pus-o ceru-n zestre,
Să nu m-aștepte, plin de gelozie.
Voi bate albastrul lui etern cu pietre,
Doar eu sa-ti iubită-n poezie.

Eu voi decide, nu durerea fricii!
Rămân cu tine-n versul consacrat,
Căci aripile dorm în poala crucii
Si-n casa noastră ceru-i resemnat.