Te voi păstra totuși
în orizontul meu
și numai eu voi ști
cât de închis te țin...

Să-mi ierți, te rog, această cutezanță
și cum te țin într-un secret, aprins...
Te folosesc
doar pentru singurul din mine,
departe de-ntrebări mioape
ce n-au răspuns de pământean...

Conceptul vital
nici nu ajung
să ți-l ating,
dar dintr-o depărtare necesară
te voi iubi mai singură
și mai eteric,
în spatele ochilor mei...

Ode-ți voi scrie pe care toți le vor citi,
mai puțin tu,
pentru că nu vei ști
cum libertatea de mine
te adoră,
nici nu vei ști cât de înalt îți e altarul,
vei fi doar simplu tu, departele...

În mine, însă, mă aperi de dragoni,
mă poți salva de moartea
dintr-un cotidian de rasă gri...
Și voi trăi subliminal, șoptit
atât cât să respir...