nu-mi pasă că talpa scindată ridică prin lume
doar colbul din muzee
sunt numărat de ochi ce n-au știut să vadă
un scarabeu fericit sau un rege orb
nu e nimic de ales nimic nu se respinge dansul magic
își parcurge meandrele
ruleta învârte
jocul de umbre ne luminează măștile
firide culise sunt ciclic sub reflectoare fără să-ncheie rapoarte
de constatare
somnolența are prețul prea mare
buzunarul vieții este peticit de-un ucenic leneș
din indolență sau pentru că n-am știut să răspund cine
se-ascunde în vatra poemelor
sunt franjurate vise
păsările care mi-au fost prietene
au plecat să pună la adăpost zborurile mele cele mai înalte
n-am să mai invoc iernile
în vene glaciațiunea deja a cumpărat ilegal
obiective strategice
mările au început să-și golească izvoarele
pentru o drenare corectă
sunt bântuit demoni sau îngeri morții părăsesc vertebrele
ducând cinic golgotele-n spinare
răstignirile apocrife sunt noul trend la curtea celor
ce înghit voioși iluzia că scriu istorie

să nu mă trădez pe mine însumi când universul mă copiază
în tot ce a desfășurat ratare
uitându-mi înălțările
ies din vitrină
învăț respirația focului de la vulturi

nici un cuvânt nu-și mai găsește cuib în limbă

pentru a nu compromite eternitatea
ca un gest de pocăință supremă oedip își adună ochii în frunte
stringentă
o nouă geneză se cere sculptată
în carne

doar inima să-mi scot să aibă pe ce o scrie