recunosc,
nu pot iubi când pântecele-mi asudă de foame
te recunosc în mine
după ce pâinea m-a scăldat pe dinăuntru
și gâtlejul pornește a miji șoapte
din stirpea pământului sunt
ce vrei, femeie

nu te mai juca în băltoace de speranță
nu știu cine voi fi Mâine
Atunci
poate-mi voi pune hârtia în băț
bățul pe umăr
pășind spre departe
Acolo
eternă rouă să număr
dând veșniciei ocolu'