... îmi pare rău că trece anul
-pentru că nu se mai repetă,
ca și iubitele, care și ele trec la fel
și spun, ’n ascuns, la fel de mine-
rămânând cheltuieli de suflet, banul,
ce-i dus chiar dacă se regretă,
și oricum nu poți pe toți să-i strângi... poate nițel,
cât ?... nu știu!... cine ar decide bine!?...
e anul!... o imensă parte dintr-un tot;
cam trei la sută, ca dobânda, de la bancă,
la ce ai depus economii
și-o pierzi de scoți mai înainte
de termen, cum ai vrea sămânța dintr-un șrot
de-o floare a soarelui, sau gulerul, ce-l tai de la helancă
cu gât cu tot și, curgi hemoragii,
într-o lividitate din atât de mult, demult fierbinte...
28.12.2013