întru slavă mică, de nori dorminzi
băltoace-mi slujesc de oglinzi
un dumnezeu își așază în mine pecetea
de mi se mai domolește
de dumnezeire setea,
gâtlejul meu o amforă golește

scribal până-n măduva minții,
desfac suflarea Domnului cu dinții
de ieși du cuvântul acesta la megieși
ai grijă la asfalt
să nu te ducă-n sensul celălalt
că hoții, cu sudoare
au cam furat de prin indicatoare

toamna bate-n ușă, deschide,
îți aduc rugină și arahnide
și ciori și vrăbii,
mai aprigă oftarea ta
veni-va pe corăbii

voi, anotimpuri, desfrâu de întristare