Vara are guturai.

Pe un ciot, lângă un scai,

Șezu desculță în ploaie,

După zile-n vâlvătaie.

.

Plânse cerul pica-pic...

Un gândac într-un ilic,

Dârdâie sub ude frunze,

Reci, muiate și mofluze.

.

Vara asta nu-i a mea!

Parc-au năvălit în ea,

Șapte nemiloase toamne,

Fără comportări de doamne.

.

Suflă-n pumnișorul fin,

Un arici, sub mărăcin,

Cu fălci pline, fără vlagă,

Căci cu vremea nu-i de șagă!

.

Are toane, ce să-i faci?

O suită de gândaci,

Stau lipiți unul de altul,

Și de-a lungul, și de-a latul!

.

Bursucul fugi-n culcuș,

Musca plânge pe-un țăruș.

Iar broscuța cară lemne,

Să facă focul, pesemne.

.

Strănutând în șorțul ud,

Stând pe creaca unui dud,

Omiduța șușotea:

-Vara asta nu-i a mea!