uneori inima mi se cufundă
într-o toamnă întârziată
nori gri o ating și coboară printre picăturile grele de ploaie
azi e octombrie în suflet
frunzele nu sunt nici galbene, nici vișinii
păsări mari au plecat de-acum
aripile lor desfăcute sunt o amintire dureroasă
așa era odată înăuntrul meu

toți copacii șoptesc cuvinte despre o frumusețe
ascunsă astăzi în toamna grea
ramurile goale seamănă cumva cu brațele-mi ce caută
o formă, o culoare, o ultimă floare vie

uneori inima mi se cufundă
într-o toamnă uitată într-o ramă veche
nori gri o ating și o uită undeva
printre picăturile astăzi mult prea grele