Lumina devenind o provocare pentru aruncatul în gol
se trezesc cu întunericul sub mâini
și o lipsă totală de perspectivă.

Sunt oameni întorși pe dosul realității,
nu se mai cuprind în sufletul rigid,
au intrat în spațiul vital mort
ce le acaparează gândurile.

Fără nicio înțelegere a acțiunilor ce le întreprind
trăiesc în subteranele logicii,
nu văd în viitor acel sens care determină
scopul situării desupra umbrei pe pământ,
nu năzuiesc decât la libertatea deplină
într-o singurătate absolută
unde și moartea se vede frustrată
de neglijare și îndolență.

Restul e doar sinucidere,
o faptă mai mare decât păcatul.