Iubirea ca o grădină plină cu trandafiri albi roz roșii îmbujorați cărnoși unii cu țepi moi alții blânzi și cei mai mulți tari se uitau spre ochii mei spre fața mea spre frumusețea mea
Eram aplecat să smulg o floare frumoasă
pentru iubita mea iubita ta iubita noastră dar nu puteam să le despart de atât trai într-un trup
Păreau un mușchi psihedelic îndrăgostit de soare de lună de mine călăul florilor și eu triumfam iscodind roza mai slabă ca un prădător la vânătoare
Când mi-am hrănit patima măruntă de ochi trecători ducând mâna spre victimă s-a făcut tot câmpul ca o gură de leu și mai să mă înșface iar în urechi ca o muzică stranie auzeam un marș funebru care se termina cu "Te iubesc! Să nu mă uiți!"