Ca o corabie eșuată la mal
fără ancoră
așteptam fără să știu ce sau pe cine aștept
de parcă n-aș fi știut
că toate venirile erau anulate.
aici nu se vine, de-aici nu se pleacă
aici e ostrovul acelora care
nu știu să piardă în iubire
nu știu să iubească între ore fixe
nici să cântărească jumătăți

și totuși pe ostrovu-acesta
masa se servește în frac
cu floare la butonieră
printre lumânări aprinse
ca și când în orice moment e posibil
să vină de nicăieri
oaspetele de seamă

altfel, viața e simplă
regulile sunt clare și respectate
nimeni nu visează, nu speră, nu se îndrăgostește
și toți pretind că sunt fericiți.
doar când peste ostrov se lasă-nserarea
auzi oftatul ierburilor mișcate de vânt